La o secundă de bronz. Nu cedăm!

    0
    39

    Cu cupa de bronz pe masă, CSU Sibiu întâlnea în ultimul meci al acestui sezon campioana en-titre, CSM Oradea. Sibienii veneau după un sezon extraordinar, cel mai bun din ultimii opt ani, în care terminaseră sezonul regulat pe locul secund și eliminaseră în play-off finalista Cupei României, BC Mureș. După o dispută tranșată în primul meci de la Sibiu cu Steaua, CSU a renunțat la visul finalei cu U Cluj, promițând cu pumnii strânși măcar bronzul.

    Și chiar s-au ținut de promisiune. 39 de minute și 30 de secunde au fost echipa perfectă, echipa care practică cea mai bună apărare pe care am văzut-o în ultimii ani la CSU. Switch-uri executate perfect, luptă solidă sub panou, recuperări ofensive, repet, de mult n-am mai văzut așa apărare. Și, evident, siguranța din defensivă a turnat energizant în forța ofensivei.

    Ca din pușcă a plecat Sibiu. 9-4, 16-5, 10 puncte avans după primul sfert, 24-14. Sfertul secund, poate cel mai bun sfert făcut de CSU sezonul ăsta. Cel puțin primele opt minute. La mijlocul sfertului, sibienii conduceau cu 18 puncte. N-aveau cum să piardă. Dar baschetul e un sport complex iar socoteala din teren de multe ori nu se potrivește cu cea de pe foaie. În special de pe foaia pe care Cristi Achim o scotea din minut în minut din buzunar. După ce Fleșeriu l-a băgat în corzi și arbitri începeau numărătoarea, Achim a transformat jocul în șah. A rotit bine jucătorii și l-a pompat pe Pasalic, care a readus Oradea în joc. L-a ignorat chiar și când acesta cerea schimbare. L-a ținut în teren până în ultimele secunde ale sfertului, ca să se asigure că se va apropia cât poate de tare. Și s-au apropiat, la 4 puncte, 39-35. După ce în primele șase minute au marcat 12 puncte, studenții au marcat doar 3 puncte în ultimele 4 minute. Al treilea sfert, Oradea a pornit contraofensiva. Și la mijloc de perioadă au preluat conducerea pentru prima dată, 48-46. Probabil incredibil de frustrați de finalul sfertului anterior, sibienii au strâns încă o dată din dinți și au preluat din nou controlul, 56-53 la final de sfert. De două ori s-a desprins Sibiul în sfertul IV. 60-53 în minutul 32, 67-58 în minutul 35. Iar aveau avantaj din două cifre. Și orădenii iar au revenit. A fost spectaculos jocul din teren, dar a fost la fel de spectaculos jocul antrenorilor. Fără îndoială, cei mai buni doi antrenori din țară.

    CSU - Oradea 3-3 © dragos dumitru --28

    Și vine ultimul minut. Sibiul are 71-68 după un nou lay-up al lui Igor, Paliciuc îl faultează pe Zeno și e serios certat de Fleșeriu, deși părea un fault strategic bine gândit, pentru că Zeno merge la libere și le împarte. Orădenii reușesc să ducă atacul Sibiului până la limita celor 24 de secunde, Mijailovic aruncă forțat și ratează, iar Paliciuc faultează, din nou, la Barnette de data asta, și e eliminat pentru cinci greșeli. Cu egalarea în mână, Barnette ratează și el o liberă. Sibiul reia ultimul său atac al meciului, la scorul de 71-70. O treiță sigila meciul. Blocaje succesive încearcă să îl pună pe Igor în situație de șut, până la urmă mingea ajunge la Popescu. Acesta aruncă un semicârlig dificil, ratează, Zeno recuperează și întinde atacul până la limita expirării timpului. Aruncă la coș când mai erau 4-5 secunde de joc, ratează, în bâlbâiala de sub panou mingea ajunge la Franklin, cel mai scund jucător de pe teren în acel moment, care îi dă drumul când mai erau 0.3 secunde din partidă. Iar mingea intră în coș iar în Sala Transilvania se lasă o liniște sumbră. E prima dată în acest sezon când a fost atât de liniște. Descumpănirea s-a transformat rapid într-un vuiet de protest, în special înspre cei trei arbitri, care au avut o prestație generală extrem de slabă, dar care au observat corect aruncarea finală. Meritau cupa de pe masă. Meritau să câștige acest ultim meci. Meritau o sărbătoare alături de fani după acest sezon imens. În acel moment nimeni nu și-a amintit că acum două sezoane CSU nu prindea play-off-ul, anul trecut a terminat sezonul pe 6 și anul acesta pe 2. Meritau să câștige acest trofeu care, în realitate, nu are nicio valoare. În schimb, în ultimul meci al sezonului s-a ieșit din sală cu capul plecat și cu privirea resemnată. Ăsta e momentul în care antrenori, echipă și fani decid cât de tare cred în sloganul care stă deasupra intrării jucătorilor pe teren: Nu cedăm!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.